Bronsita cronica – Simptome
Bronşita cronică este o boală caracterizată printr-o tuse persistentă cu expectoraţie (productivă), denumită şi „tuse tabagică”, care se asociază cu o altă entitate clinică, denumită boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
Tusea este agravată adeseori de expunerea la aer rece, modificările bruşte de temperatură, praful şi fumul de ţigară.
Pentru a îndeplini criteriile medicale oficiale de bronşită cronică, tusea specifică trebuie să fie prezentă cel puţin trei luni pe an, pentru mai mult de un an.
Bronsita cronica – TRĂSĂTURI CLINICE
In afară de tuse, persoanele cu bronşită cronică pot dezvolta:
■ Dispnee în stadiile iniţiale poate surveni numai în timpul efortului; ulterior se poate accentua atât de mult încât activităţile zilnice, ca de pildă îmbrăcatul, devin un efort foarte mare sau chiar imposibil, si 0 susceptibilitate crescută la infecţii – răcelile sau alte infecţii respiratorii prezintă o tendinţă crescută de afectarea a căilor respiratorii inferioare, fiind totodată însoţite de producerea excesivă de spută, dispnee şi afectarea plămânilor.
■ Letargie, somnolenţă, scăderea puterii de concentrare şi afectarea stării generale.
Suferinzii de bronşită cronică elimină prin tuse, excesul de mucus produs de glandele bronşice hipertrofiate. Acest fenomen este adeseori agravat de condiţiile de mediu.
Ţesutul pulmonar este deteriorat în mod semnificativ in caz de emfizem, o boală care însoţeşte adeseori bronşita. Ca urmare, apare dispneea severă.
Bronsita cronica – Incidenţă
Bronşita cronică afectează de obicei persoanele vârstnice. Are o incidenţă de 17 la sută la bărbaţii şi 8 la sută la femeile cu vârste cuprinse între 40 şi 64 de ani, apărând mai frecvent la fumători.
Bronşita cronică este strâns legată de fumat. Numărul de ţigarete fumate zilnic influenţează în mod evident severitatea bolii.
Cauzele bronsitei
Atât în cazul bronşitei cronice cât şi a emfizemului pulmonar (vezi secţiunea alăturată), cauza predominantă o constituie fumatul. Bronşita cronică apare rareori la nefumători, iar severitatea sa este direct proporţională cu numărul de ţigarete fumate zilnic. Poluarea atmosferică şi expunerea profesională la praf reprezintă cauze secundare, dar care contribuie la agravarea problemelor deja existente.
In bronşita cronică, simptomele sunt cauzate de următoarea succesiune de fenomene:
Glandele producătoare de mucus din pereţii bronhiilor şi ai traheii crescîn dimensiuni.
Aceste glande hipertrofiate (mărite) produce cantităţi excesive de mucus gros, lipicios, care este eliminat ca spută (expectoraţie).
■ Creşterea producţiei de spută blochează căile respiratorii. Pereţii bronhiilor se îngroaşă şi îngreunează (reduc) şi mai mult pătrunderea aerului.
Emfizemul Pulmonar
Majoritatea pacienţilor cu BPOC prezintă atât bronşită cronică, cât şi emfizem pulmonar.
Emfizemul are mai multe caracteristici:
Prezenţa unor leziuni pulmonare definitive prin care alveolele pulmonare (săculeţi cu aer) se măresc şi îşi pierd elasticitatea.
Pătrunderea aerului în plămâni este tot mai îngreunată, ducând la apariţia dispneei.
Emfizemul afectează de obicei, dar nu întotdeauna, persoanele care fumează.
Unii indivizi par să prezinte o predispoziţie genetică la emfizem.
Această radiografie a unui pacient cu emfizem, evidenţiază un aspect tipic de torace „în butoi”. Spaţiile intercostale sunt lărgite mult din cauza aerului rămas în porţiunile lor externe.
Diagnosticul bronsitei cronice
Diagnosticul de bronşită cronică este sugerat de tabloul clinic al unui fumător înveterat, care prezintă o tuse productivă persistentă. Cu toate acestea, există şi alte cauze de tuse cronică şi dispnee care trebuie excluse, ca de pildă astmul, tuberculoza sau cancerul pulmonar.
EXAMENUL CLINIC
La examenul clinic al pacientului cu bronşită cronică, se pot constata: Wheezing;
Zgomote de tip cracmente sau limitarea pătrunderii aerului în plămâni [la auscultaţia cu stetoscopul);
■ Accelerarea respiraţiei;
Dificultăţi în respiraţie – muşchii dintre coaste (intercostali) şi nările pot fi trase înăuntru în cursul inspiraţiei, iar buzele pot fi ţuguiate în timpul expirului Expansiunea redusă a toracelui în cursul inspiraţiei;
Cianoza – pielea pacienţilor poate căpăta o coloraţie albăstruie, dacă ei nu pot inhala oxigen suficient, sau dacă suferinţa pulmonară forţează inima (cord pulmonar).
INVESTIGAŢII
Diagnosticul se efectuează cu ajutorul a mai multe tehnici:
Radiografia pulmonară – nu este utilă întotdeauna, deoarece în stadiile iniţiale ale bolii poate avea aspect normal.
■ Analizele de sânge – nivelul de hemoglobina şi hematocritul (volumul eritrocitar compact) sanguin pot avea valori crescute, în compensaţie cu scăderea nivelului de oxigen din plămâni.
■ Electrocardiograma (ECG) – poate evidenţia forţarea porţiunii drepte a inimii, care pompează sânge în plămâni.
Testele funcţionale respiratorii – acestea măsoară volumele de aer care intră şi ies din plămâni şi volumul de aer din plămâni.
Funcţia pulmonară poate fi evaluată cu ajutorul unui spirometru. Pacientul suflă într-o piesă bucală, iar rezultatele sunt interpretate cu ajutorul unui computer.
Profilaxie si tratament
Renunţarea la fumat are o importanţă majoră. Chiar în cazurile de bronşită cronică severă, acest lucru va ameliora tuşea. Trebuie evitaţi de asemenea şi ceilalţi factori agravanţi ca de exemplu poluarea şi praful industrial.
TERAPIA MEDICAMENTOASĂ
Există mai multe variante de tratament medicamentos disponibile:
Bronhodilatatoarele
Medicamente care produc relaxarea căilor respiratorii, ca sal-butamol sau bromura de ipratropium, îi ajută pe unii pacienţi să respire mai uşor. Ele sunt foarte eficiente de obicei şi sunt tolerate cel mai bine pe cale inhalatorie
Corticosteroizii
Duc la diminuarea manifestărilor inflamatorii pulmonare. Nu toţi pacienţii răspund la aceste medicamente, darîn cazulîn care o perioadă de probă de tratament cu prednisolon pe cale orală, timp de 2-3 săptămâni, duce la scăderea dispneei, se poate recurge la tratamentul pe termen lung cu cortico-steroizi pe cale inhalatorie. Doza eficace de steroizi inhalatorii este mai mică decât în cazul administrării pe cale orală, astfel încât şi riscul efectelor secundare este mai redus T: Antibioticele
Infecţiile respiratorii acute trebuie tratate prompt cu antibiotice pentru a preveni deteriorarea suplimentară a plămânilor. Pacienţii pot primi o rezervă de antibiotice pe care să o ţină la domiciliu, astfel încât să poată începe tratamentul dacă expectoraţia devine galbenă sau verzuie.
Prevenirea infecţiilor
Vaccinarea (imunizarea) anuală împotriva gripei este importantă la pacienţii cu bronşită, care sunt mai predispuşi la infecţii.
Oxigenoterapia
Poate salva viaţa pacienţilor care suferă de agravări acute ale bolii în contextul unui episod infec-ţios. în cazurile severe de bronşită cronică, oxigenoterapia pe termen lung, administrată aproape permanent, chiar şi în timpul somnului, poate diminua dispneea şi poate îmbunătăţi rata de supravieţuire.
ALTE TRATAMENTE
Există şi alte măsuri terapeutice care pot ameliora boala:
■ Manevrele de kinetoterapie -ajută pacienţii să elimine sputa.
■ Inhalaţiile de abur – scad consistenţa sputei (o subţiază), făcând-o mai uşor de expectorat.
■ Exerciţiile fizice – dispneea şi disconfortul pot diminua la pacienţii care sunt încurajaţi să efectueze exerciţii fizice uşoare în mod regulat.
Ventilaţia asistată – pacienţii care prezintă agravări temporare determinate de un episod infecţios acut, pot fi ajutaţi prin folosirea unui ventilator, dacă dificultăţile de respiraţie capătă potenţial fatal.
Pentru introducerea medicamentelor direct în plămâni, se utilizează un nebulizator. Acesta transformă soluţia care conţine substanţa medicamentoasă într-o ceaţă fină, care este apoi inhalată.
Prognostic
în fazele iniţiale ale bolii, pacienţii pot prezenta simptome relativ minore, caracterizate prin tuse cu expectoraţie în cantitate scăzută. Dacă pacientul renunţă la fumat, boala se poate opri din evoluţie; modificările inflamatorii de la nivelul căilor respiratorii pot chiar să fie complet reversibile.
In formele mai severe de bronşită cronică, la pacienţii care continuă să fumeze, infecţiile respiratorii sunt frecvente şi pot evolua către infecţii pulmonare (pneumonii) şi insuficienţă respiratorie.
Fumătorii prezintă un risc mai mare de deces prin bronşită cronică decât nefumătorii. Aproximativ 50 la sută din pacienţii cu dispnee severă mor în decurs de cinci ani, dar renunţarea la fumat îmbunătăţeşte prognosticul. Numărul de decese este sporit în caz de poluare atmosferică accentuată.
Eu anul trecut am tratat bronsita cu siropul Prospan pe baza de iedera recomandat de medic si siropul de ghimbir. folositi siropul Prospan si la inhalatii si scapati rapid de tuse!
Clau, sa fiu sincer si eu folosesc siropul Prospan atunci cand am o tusa seaca sau productiva. ma ajuta enorm pe mine si pe copii. Dar ghimbirul nu il pot bea, as recomanda ceaiul din copilarie -ceapa cu nuci.
La until an după ce am renunțat la fumat și tratament u untura de bursuc simptomele au dispărut aproape complet. De asemenea uleiul esențial de cimbru sau oregano sălbatic la reducerea infecțiilor recurente.