Glandele pielii

>Glande exocrine protectoare
Pielea conţine trei tipuri de glan­de, numite exocrine deoarece pro­dusul secreţiilor lor este eliberat în conducte excretoare care ajung la suprafaţa pielii. Acestea sunt: glandele sebacee, glandele sudo-ripare şi glandele ceruminoase. Toate au funcţie de apărare.

Glandele sebacee
► Localizare
Acestea sunt glandele simple alveola­re ramificate care, cu câteva excepţii, sunt legate de foliculii piloşi. Unitatea secretoare este situată în demnă şi se deschide spre partea îngustată a foli-culului pilos. Totuşi, în anumite locuri, cum ar fi buzele, glandul penisului, labiile mici ale vulvei şi glandele tarsa-le ale pleoapelor, unitatea secretoare este situată la suprafaţa pielii. Palmele mâinilor şi tălpile picioarelor nu pre­zintă glande sebacee.
► Aspect
Ele sunt mici în majoritatea regiuni­lor toracelui şi ale membrelor, dar de­vin mai mari în pielea sânilor, a feţei,a gâtului şi a părţii superioare a trun­chiului.
► Funcţie
Glandele sebacee secretă o substanţă uleioasă, sebumul, care este un ames­tec de trigliceroli, colesterol, protei­ne, săruri anorganice şi feromoni. Sebumul acoperă firele de păr de pe piele şi de pe cap pentru a le proteja şi a le împiedica să devină uscate şi fragile. Mai mult, el previne evapora­rea excesivă a apei din piele şi menţine pielea suplă şi fină. Pe lângă acestea, aciditatea datorată prezenţei corpilor graşi ai sebumului inhibă dezvoltarea anumitor bacterii.
Glande sudoripare
Corpul posedă între trei şi patru milioa­ne de glande sudoripare, ale căror celule exocrine eliberează secreţiile (sudoarea) direct la suprafaţa pielii, prin pori, sau în foliculii piloşi. Se disting două tipuri de glande sudoripare, în funcţie de structura şi localizarea lor, precum şi în funcţie de tipul de secreţie: glandele sudoripare merocrine şi glan­dele sudoripare apocrine.
► Glandele merocrine
► Localizare. Acestea sunt prezente în abundenţă în pielea majorităţii regiuni­lor corpului, mai ales în cea a frunţii, a palmelor mâinilor şi a tălpilor picioare­lor. Totuşi, marginea buzelor, patul unghiilor degetelor de la mâini şi de la picioare, glandul penisului şi cel al cli­torisului, labiile mici ale vulvei şi timpa­nele nu prezintă glande merocrine.
► Aspect. Aceste glande simple tubu-lare sunt numite merocrine deoarece ele eliberează secreţiile, pe măsura pro­ducerii lor, în vezicule mici. Unitatea secretoare este situată, în general, în straturile profunde ale dermei (uneori în partea superioară a fasciei de la suprafaţă). Conductul excretor tra­versează derma şi epiderma şi se des­chide printr-un por la suprafaţa pielii.
► Funcţie. Ele secretă un fluid apos (aproximativ 600 ml/zi), sudoarea, for­mată, în procent de 99 %, din apă, ioni (mai ales de sodiu şi de clor), uree, acid uric şi amoniac. Funcţia principa­lă a glandelor merocrine este aceea de a favoriza termoreglarea: atunci când sudoarea se evaporă, o mare cantitate de energie calorică părăseş­te suprafaţa corpului. Ele contribuie, de asemenea, la eliminarea produşi-lor de metabolism, cum ar fi ureea şi amoniacul. Sudoarea conţine, de ase­menea, substanţe bactericide care contribuie la rezistenţa imunitară nes­pecifică a organismului.
► Glandele apocrine
► Localizare. Acestea sunt prezente în principal în pielea axilelor, a regiunii inghinale, a areolelor (regiuni pigmen­tate din jurul mameloanelor) şi a zone­lor acoperite cu păr de pe faţa băr­baţilor adulţi.

► Funcţie. Secreţia produsă de glande­le apocrine este puţin mai vâscoasă decât sudoarea produsă de glandele merocrine, deoarece ea conţine lipide şi proteine. în timp ce glandele merocrine funcţionează încă de la naştere, acestea nu îşi încep activitatea decât la puber­tate şi sunt stimulate de stres psiholo­gic sau de excitaţie sexuală. Ele produc ceea ce se numeşte în mod curent „sudoarea rece”.
Glande ceruminoase
► Localizare
Acestea sunt situate în urechea externă. Unitatea secretoare se află în fascia de la suprafaţă, sub glandele sebacee, iar conductul lor excretor se deschide direct la suprafaţa meatului acustic extern, în conductele glandelor sebacee.
► Funcţie
Amestecul rezultat din secreţiile glan­delor ceruminoase şi ale glandelor seba­cee, cerumenul, constituie, împreună cu firele de păr din meatul acustic extern, o barieră care împiedică corpii străini să pătrundă în ureche.

Mecanismul acneei
Acneea reprezintă o inflamaţie a glan­delor sebacee, care apare, în mod nor­mal, la pubertate, în momentul în care ele cresc şi îşi măresc cantitatea de sebum secretat. în acest moment, mai mulţi factori stimulează aceste glan­de, în special androgenii produşi de testicule, ovare şi glandele suprarena­le. Acneea afectează, în special, foli­culii pilosebacei, care sunt colonizaţi de bacterii, dintre care unele prolife­rează în sebumul bogat în lipide. Infecţia poate antrena formarea unui chist, sau al unul săculeţ de celule de ţesut conjunctiv, care distruge sau determină deplasarea celulelor epider­mei. Această afecţiune, numită acnee chistică, poate lăsa cicatrici perma­nente pe epidermă. în toate cazurile, acneea trebuie să fie tratată.

Dopul de ceară
Unele persoane secretă prea mult cerumen: astfel că acesta se acumu­lează în meatul acustic extern şi for­mează un dop care împiedică unde­le sonore să ajungă la timpan. Pentru eliminarea acestui dop exis­tă două soluţii: dizolvarea acestuia prin irigarea urechilor cu ajutorul unei soluţii care conţine enzime specifice, sau scoaterea acestuia cu ajutorul unui instrument care nu trebuie să fie ascuţit. Această ope­raţiune se va face de către un spe­cialist deoarece, folosirea beţişoru­lui pentru urechi, de exemplu, poate duce la împingerea cerume-nului şi deteriorarea timpanului.

Barierele pielii
► A prima barieră, mecanică, pro­tejează împotriva agresiunilor exterioare.
► A doua barieră, biologică, detec­tează, capturează microorganisme­le şi alertează, dacă este cazul, sis­temul imunitar.
► A treia barieră, chimică: sebumul previne deshidratarea pielii şi a fire­lor de păr de pe piele şi conţine sub­stanţe care distrug bacteriile prezen­te la suprafaţa acestora. Ph-ul acid al sudorii încetineşte dezvoltarea anumitor bacterii. Secreţiile de la nivelul epidermului ajută la conso­lidarea acestei protecţii.