Durerile de Spate

>Fizioterapia în problemele musculo-scheletice


Persoanele care suferă de probleme musculo-scheletice, cum ar fi dureri de spate şi osteoartrită, au de obicei dureri cronice. Fizioterapia are ca scop atât furnizarea unei soluţii de tratament direct, cât şi reabilitarea pe termen lung a pacientului.

Fizioterapia joacă un rol esenţialîn tra­tamentul multor probleme musculo-scheletice. De asemenea poate juca un rol important în reabilitarea şi reedu­carea fizică a pacienţilor.

Problemele musculo-scheletice sunt rareori cauzate de o boală. în majo­ritatea cazurilor, ele sunt rezultatul unor simple accidentări, al procesului de îmbătrânire sau al unei interacţiuni între factorii musculari şi cei scheletici, în general, aceşti factori sunt rezulta­tul unei folosiri incorecte a corpului, fie că este vorba de o postură incorectă, fie de o suprasolicitare sau de o miş­care dezechilibrată, sigure, sau asoci­ate cu obezitatea.

Specialiştii in fizioterapie sunt frecvent consultati in cazul durerilor de spate. O acuză frecventă este prolapsul unui disc intervertebral, care apare atunci când cartilajul dintre vertebre alunecă din poziţia lui corectă.

în ţările industrializate, cele mai multe zile de absenţă de la muncă se datorează problemelor legate de durerile de spate.
Problemele cu spatele pot fi cro­nice (se menţin pe perioade lungi şi se agravează progresiv) sau acute (se instalează brusc). Există si situaţii în care o problemă cronică se poate agrava brusc şi devine acută.

Cea mai frecventă cauză a proble­melor legate de spate, în afara bolilor sau a afecţiunilor degenerative, este un viciu de postură. Coloana verte­brală trebuie să absoarbă undele de şoc ce apar când păşim pe sol. Pentru a le atenua, coloana vertebrală are în alcătuire discuri intervertebrale, care acţionează ca zone ce absorb şocurile şi prezintă două curburi de-a lungul ei – una la nivelul gâtului şi alta în porţiunea de jos a spatelui.
Din nefericire, multe persoane stau în picioare sau în şezut fie prea drepte, cu musculatura încordată, aplatizând astfel curburile fiziolo­gice, fie aplecate în faţă, cu umerii adunaţi şi îşi accentuează curburile. Poziţia corectă, între aceste două extreme, dă asigurarea că orice presiune asupra colonei vertebrale şi a articulaţiilor intervertebrale este răspândită egal şi că muşchii sunt relaxaţi şi supli, mai degrabă decât încordaţi extrem sau întinşi.

Durerea cronică de spate poate fi rezultatul unui viciu de postură. Multe persoane nu adoptă o postură corectă, având tendinţa să adune umerii înainte şi să stea aplecate în faţă.

Osteoartrită este o afecţiune cro­nică, degenerativă obişnuită, ce apare la nivelul articulaţiilor, provocată de eroziunea supra­feţelor articulare şi de dezinte­grarea ţesuturilor din jurul arti­culaţiilor. Un anumit număr de osteoartrite apare, inevitabil, în urma procesului de îmbătrânire, dar există factori adiţionali care pot grăbi instalarea acestui pro­ces. Aceştia includ viciile de pos­tură, supraponderalitatea, frac­turile, inflamaţiile articulare sau suprasolicitarea unei articula­ţii. Articulaţiile care susţin greu­tatea corpului – cele de la nivelul coloanei vertebrale, şoldurilor, genunchilor şi gleznelor – sunt cele mai susceptibile.

Leziunile ce apar în osteoartrită sunt ireversibile, aşadar preveni­rea lor este importantă. Un stil de viaţă sănătos şi practicarea regu­lată a exerciţiilor fizice sunt impor­tante în prevenirea osteoartitei.
Dacă osteoartrită s-a instalat deja, fizioterapia poate ajuta la prevenirea deteriorărilor ulteri­oare şi poate îmbunătăţi mobili­tatea pacientului.

Practicarea regulată a exerciţiilor fizice ajută la prevenirea instalării problemelor spatelui.

Durerea cronică de spate este pro­vocată de obicei fie de o problemă ce ţine de musculatură, fie de scheletul osos.

Problemele musculare sunt date de viciile de postură, lipsa exerci­ţiului fizic, dezechilibrul muscula­turii sau slăbiciunii musculaturii abdominale. Dacă muşchii nu sunt folosiţi în mod regulat, ei slăbesc, se hipotrofiază şi nu mai oferă sus­ţinere suficientă coloanei verte­brale. Aceasta duce la suprasolici­tarea şi tracţiunea muşchilor care, la rândul lor se răsfrâng asupra degenerărilor osteoartitice.
Dezechilibrul muscular poate să apară uşor. De exemplu, majorita­tea persoanelor folosesc mai mult una dintre mâini – ceea ce duce, în timp la dezvoltarea mai intensă a unei părţi a corpului. Aceşti muşchi apasă pe părţile laterale ale vertebrelor din regiunea toracică, mai puternic pe partea mai bine dezvoltată, ceea ce duce la osteoartrită vertebrală. în cazuri extreme, coloana se curbează în lateral (cu formarea scoliozei).
Slăbiciunea muşchilor abdomi­nali poate fi şi ea o cauză a dureri­lor cronice de spate. 0 musculatură abdominală puternică poateacţiona ca un corset pentru coloană, prelu­ând o parte din presiunea exercitată asupra porţiunii inferioare a coloa­nei vertebrale şi asupra articulaţii­lor şoldurilor. Orice slăbire a aces­tei musculaturi încarcă suplimen­tar coloana vertebrală, ducând la apariţia durerilor în regiunea infe­rioară a spatelui.

Una dintre cele mai importante cauze ale afectării scheletului este osteoartrită vârstei înaintate, dar rata cu care aceasta apare poate creşte, sau ea se poate instala mai devreme, atunci când asupra coloanei vertebrale se exercită o suprasolicitare, ca rezultat al exis­tenţei unor probleme musculare.
Vertebrele coloanei sunt sepa­rate prin discuri cu structură spongioasă, ce au în alcătuire o cantitate importantă de apă. Odată cu înaintarea în vârstă, cantitatea de apă din discuri scade, iar ele îşi pierd capacitatea de a absorbi şocurile !ca un efect al afecţiu­nii numită spondiloză). Acest fapt reduce capacitatea coloanei verte­brale de a se răsuci şi a se îndoi, încercările de a face aceste miş­cări pot duce la apariţia unor spasme musculare dureroase.
Durerea de spate poate fi provo­cată şi de articulaţiile suprafeţe­lor intervertebrale. La nivelul pro­ceselor spinoase vertebrale, de fie­care parte a vertebrei, se formează o articulaţie cu procesul spinos al vertebrei învecinate. Suprafeţele de contact sunt acoperite de carti­laj, care reduce frecarea dintre ele şi permite suprafeţelor osoase să alunece una peste cealaltă. Prin procesul de osteoartrită se reduce cantitatea de cartilaj, iar zona din jurul articulaţiei devine dureroasă şi inflamată.

Aceasta este o afecţiune degenera­tivă, progresivă, ce se moşteneşte în familie şi afectează de obicei bărbaţii tineri, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Problemele încep la baza coloanei vertebrale şi se extind către zona gâtului. în faza cea mai avansată vertebrele fuzionează între ele, discurile şi ligamentele se osifică şi întreaga coloană vertebrală ia aspect de tijă de bambus. Prin fizioterapie se încercă menţinerea pe o perioadă cât mai lungă a mobilităţii.

Obezitatea poate provoca dureri de spate la anumite persoane. Surplusul ponderal exercită presiune excesivă asupra coloanei vertebrale, ducând la apariţia problemelor legate de schelet.


Spondilita anchilozantă este o afecţiune a coloanei vertebrale ce duce la rigidizarea ligamentelor şi oaselor. Fizioterapia poate ajuta la menţinerea mobilităţii.

Durerea acută la nivelul cefei este provocată de obicei de o mişcare bruscă, necontrolată, a gâtului, ce duce la întinderi sau rupturi muscu­lare şi ligamentare şi poate deranja alinierea suprafeţelor articulare. în cazurile cele mai grave, mişcarea poate duce la fractura vertebrelor cervicale, provocând un traumatism cervical. Dacă se suspectează exis­tenţa unui traumatism cervical, vic­tima nu trebuie mişcată din loc şi tre­buie chemată de urgenţă ambulanţa, în cadrul manevrelor de prim aju­tor, imobilizarea zonei afectate, fără compromiterea funcţiilor vitale, ar putea fi crucială pentru victimă.
ALUNECAREA DISCULUI Şl SCIATICA

Discurile dintre vertebre sunt alcă­tuite dintr-un material rezistent, de tip cartilaginos şi sunt dure la exterior, iar în centru elastice. Activi­tăţile cotidiene exercită o presiune imensă asupra discurilor interver­tebrale, acestea adaptându-se la mişcările coloanei vertebrale. Dacă presiunea devine prea mare, centru discului poate protruziona brusc, prin suprafaţa tare din exteriorul lui şi poate ieşi în afară; discul nu alunecă de fapt, dar se produce un prolaps.Protruzia nucleului pulpos exer­cită presiune asupra nervului înve­cinat, provocând o durere acută. Dacă este vorba de nervul sciatic, nervul cel mai lung din organism, afecţiunea se numeşte sciatică. în funcţie de ce parte a nervului este prinsă, durea se resimte intens, are caracter acut şi este localizată la nivelul spatelui, cu iradiere în jos, pe membrul inferior, în coapse, şol­duri, partea posterioară a gambe­lor, până la laba piciorului.