Probleme de vedere la copii – I

Vederea poate să fie deficientă încă de la naştere sau din cursul primei copilării. O urmărire medi­cală regulată permite stabilirea eventualelor pro­bleme de percepţie vizuală.

Ochii sunt organele care se dezvoltă cel mai rapid la copil şi ajung la mărimea lor definitivă (în jur de 2,5 cm în diametru) la 3 ani. Organe foarte complexe, ei prezintă uneori anomalii mai mult sau mai puţin grave, care trebuie să fie rapid tratate.

CE ESTE OCHIUL?

Ochiul este constituit, dina­inte înspre înapoi, din cornee, în spatele căreia se gă­seşte irisul (care îi dă ochiu­lui culoarea), şi pupilă, un mic orificiu de 3 sau 4 mm în diametru, a cărei deschidere se măreşte în întuneric şi se micşorează la lumină.

In spa­tele pupilei se găseşte cris­talinul (modificările curburii lui permit adaptarea vederii la distanţă şi de aproape), apoi retina, al cărei rol este să transmită informaţii creieru­lui prin intermediul nervului optic.

MĂSURAREA PERCEPŢIEI VIZUALE

Percepţia vizuală este măsu­rată în zecimi. Un scor de 10/IC corespunde unei ve­deri foarte bune. Copilul obţine, în general, acest scor între 5 şi 7 ani; anterior, la vârsta de 1 an, el nu arc decât 3/10 sau 4/10; între 3 şi 5 ani, atinge 9/10 din per­cepţia vizuală.

CE VEDE NOU-NĂSCUTUL?

La numai câteva ore după naşterea sa, atenţia vizuală a nou-născutului este deja captată fie de o lumină dulce, fie de obiecte strălucitoare destul de contrastante (succesiune de benzi albe şi negre, de exem­plu).

Incă din primele lui zile de viaţă, el va urmări cu ochii un obiect care se deplasează. Dar ceea ce îi atrage atenţia nounăscutului este, mai cu seamă, figura mamei sale, mai ales atunci când ea se mişcă şi vorbeşte.

Written by 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *