Celula este cea mai mică unitate constructivă şi funcţională a corpului. Ea este doar limitat autonomă, derulând procese metabolice şi de schimb de energie sub influenţa sistemului nervos şi a circulaţiei sanguine.
Celulele corpului uman îşi împart funcţiile, fiind specializate în anumite activităţi şi având, din acest motiv, forme şi structuri diferite. Celula este alcătuită din protoplasmă şi se compune din citoplasmă (plasmă celulară) şi nucleu (nucleoplasmă).
Celulele fără nucleu au o durată scurtă de viaţă (de exemplu globulele roşii). Totodată, nucleele expulzate din celule nu pot nici ele supravieţui singure. Corpul celular este protejat împotriva mediului înconjurător de o membrană (citolemă).
Nucleul (nucleus) se compune, în principal, din cromozomi. Aceştia conţin materialul genetic şi sunt alcătuiţi din acid dezoxiribonucleic (ADN). Importanţa lor decurge din transmiterea caracteristicilor ereditare către celule fiică, respectiv către generaţiile următoare. In acelaşi timp, ADN-ul constituie centrul metabolic al celulei.
Corpul celular şi nucleul se află într-o continuă interacţiune, în cadrul aşa-numitului raport nucleoplasmatic. în cazul în care această relaţie este distrusă, celula moare. Celulele variază în funcţie de activitatea pe care o derulează şi din punctul de vedere al dimensiunii.
Circumferinţa celulară măsoară între 5-200 fim. Inmulţirea celulelor are loc prin diviziunea (mitoza) corpului celular. Ovulele şi spermatozoizii se divid printr-un proces special, meioza. Datorită acestuia, ovulele şi spermatozoizii rămân doar cu jumătate din numărul de cromozomi.
