Lumina care intră în ochi trece prin cornee şi umoarea apoasă, fiecare dintre ele producând refracţia (fragănd) lumina în interior.
Corneea refractă cea mai mare parte din lumina intrată, iar sarcina de reglaj fin o are cristalinul, care concentrează astfel razele încât imaginea cade exact pe retină. Cristalinul este o lentilă cu structură limpede, constituită din câteva straturi. Este legată de corpul ciliar prin ligamentele suspensoare.
Mişcările muşchilor ciliari modifică forma cristalinului, în funcţie de distanţa la care se află obiectul pe care ochiul trebuie să se concentreze.
Defecte obişnuite ale ochiului
Două dintre defectele obişnuite ale ochiului sunt miopia şi hipermetropia.
Miopia este incapacitatea de a vedea clar obiectele îndepărtate. Este de obicei datorată faptului ca globul ocular este puţin mai mare, ceea ce înseamnă că imaginea cea mai clară a obiectului se formează în faţa retinei. Hipermetropia, din contră, apare atunci cand globul ocular este prea scurt, având ca rezultat faptul ca imaginea clară a unui obiect aflat aproape se formează în spatele retinei.
Miopia se corectează purtând ochelari (sau lentile de contact) care plasează o lentilă divergentă (concavă) in faţa ochiului; hipermetropia se corectează folosind ochelari cu lentile convergente (convexe).
Alt defect comun de vedere este presbitismul (presbiopia), care este o incapacitate a ochiului de vedea clar obiectele aflate în apropiere, ca rezultat al pierderii elasticitâtii cristalinului. Deficienţa apare în mod natural odată cu înaintarea în vârstă deseori la începutul vârstei de mijloc şi poate fi corectat folosind ochelari cu lentile convergente. Acesta este deseori primul moment când o persoană are nevoie de ochelari pentru a-şi corecta vederea.
Astigmatismul este rezultatul faptului că globul ocular este discret deformat, făcând ca imaginea unui obiect să devină deformată. Şi acest defect poate fi corectat prin putarea ochelarilor, cu lentile cilindrice, care anulează distorsiunea cauzată de ochi.
