Dacă un pacient este internat în spital cu suspiciunea de fractură, se efectuează, de obicei, o radiografie. Aceste fracturi pot fi dificil de identificat pe radiografiile simple, caz în care se apelează la metode alternative de imagistică.
Suspiciunea de fractură este unul dintre motivele frecvente pentru care pacienţii se prezintă la Unitatea de Primiri Urgenţe. Majoritatea fracturilor apar ca rezultat al aplicării unei forţe excesive pe o structură osoasă normală, dar uneori ele se pot datora şi altor cauze, printre care:
■ Fracturile de stres – unde osul normal este supus unor acţiuni excesive şi repetate; acest tip de fractură este frecvent la sportivi şi dansatori;
■ Fracturile în os patologic – apar ca rezultat al unei activităţi normale la nivelul unui os patologic; de obicei sunt legate de prezenţa unei metastaze osoase, date de o tumoră;
■ Fracturile prin insuficienţă osoasă – datorate unei activităţi normale pe un os osteoporotic.
TEHNICI
Fracturile din anumite regiuni anatomice, cum ar fi degetele de la mâini şi picioare, sau fracturile coastelor ar putea să nu necesite efectuarea de radiografii, de vreme ce tratamentul nu este modificat de cunoaşterea faptului că este sigur vorba de o fractură.
Fiecare parte a corpului ar trebui radiografiată în două incindenţe, deoarece este posibil ca leziunea să nu fie vizibilă pe una din imagini. 0 fractură recentă poate să apară pe radiografie ca o linie subţire, închisă la culoare, ce străbate osul şi se extinde dincolo de cortex. Fractura se mai poate vedea ca o linie albă, densă, în cazul în care capetele osoase sunt încălecate. 0 parte dintre fracturi, cum ar fi fractura capului radial, sunt extrem de greu de văzut.
Dacă există o suspiciune clinică de existenţă a unei fracturi, atunci se recomandă alte investigaţii imagistice. 0 scintigrafie osoasă poate arăta o captare crescută la locul leziunii, iar un examen IRM poate arăta edemul măduvei osoase şi linia de fractură. Un chirurg ortoped poate solicita un examen CT al leziunii, pentru a programa o intervenţie chirurgicală necesară.
Fractura de gleznă
Glezna este ilustrată în două planuri, deoarece configuraţia anatomică a articulaţiei presupune că fracturile pot să devină vizibile numai pe una din incidenţe. Planulantero-posterioralgleznei apare normal, (imaginea mică). Principala imagine este cea din incidenţă laterală a gleznei. Această radiografie a fost executată în acelaşi timp cu cea în plan antero-posterior şi arată o linie clară,închisă la culoare, ce străbate peroneul, către capătul distal.
Fractura de scafoid
Linia foarte groasă şi de culoare închisă dintre cele două jumătăţi ale scafoidului reprezintă o pseudartroză de scafoid (indicată prin săgeata galbenă). Leziunea scafoidului sa produs cu aproximativ şase luni înainte de efectuarea acestei radiografii. Textura osoasă în ambele părţi ale scafoidului este normală şi nu există dovada unei necroze vasculare. Va fi nevoie ca cele două părţi ale scafoidului să fie unite folosind un şurub Herbert.
Fractura coronoidă
Imaginea de mai sus arată existenţa unei fracturi cu deplasare posterioară a cotului. Deplasarea este descrisă în raport cu mişcarea fragmentului osos distal.
Un fragment osos liber (indicat prin săgeata albă) s-a desprins de procesul coronoid ulnar (vezi săgeta albastră). Ascensionarea pachetului de ţesut gras de la nivelul cotului indică existenţa unui revărsat în articulaţie (indicat prin săgeata roz).
Fractura de şold
Această examinare CT este alcătuită dintr-o serie de imagini ce arată existenţa unei fracturi de acetabulum (spaţiu articular rotund, situat de o parate şi de alta a şoldului). Examenul CT arată clar linia principală de fractură, prin partea superioară a acetabulului şi prezenţa a mai multe fragmente osoase libere în articulaţie. Va fi nevoie ca acestea să fie îndepărtate chirurgical, chiar dacă nu ar fi necesară fixarea intern.
Fractura facială
Imaginile CT pot fi folosite pentru a recompune o imagine tridimensională. Acest efect 3-D este ilustrat în serie de imagini rotative ale unei fracturi faciale. Rotaţia este obţinută prin furnizarea de informaţii specifice către computer şi permite vizualizarea zonei de interes din toate unghiurile. Aici se vede fractura oaselor frontale şi chirurgul se va folosi de aceste imagini pentru a corecta deformarea printr-o operaţie.
Fractura de tibie
Radiografiile simple păreau să fie normale în cazul acestui pacient. Totuşi, exista un revărsat articular important (o colecţie de lichid) la nivelul genunchiului şi pacientul nu putea să se deplaseze fără cârje. Fractura a fost evidenţiată”, în cele din urmă, de un examen IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică) şi traseul ei era vertical, de sub platoul tibiai. Reexaminarea radiografiilor simple după IRM a arătat existenta unei mici anomalii.
