Transferul de embrioni
Se vor putea transfera până la trei embrioni în uterul femeii care este primitoare. Pentru fiecare embrion introdus, există o şansă de 10 la sută să se producă sarcina.
Dacă femeia primitoare nu are ciclu menstrual (ceea ce este o situaţie frecventă în caz de insuficienţă ovariană), ea va primi un tratament hormonal de substituţie, pentru a-i pregăti corpul pentru instalarea sarcinii. Această terapie este începută deseori cu multe luni înainte de tratamentul propriu-zis. Calitatea endometrului celei ce primeşte embrionul (mucoasa uterină) va fi monitorizată îndeaproape prin ecografii periodice, care vor determina momentul optim pentru transferul embrionar.
TRANSFERUL
Dacă se reuşeşte formarea unui endometru sănătos, vor fi implantaţi doi sau trei embrioni în uterul femeii. Embrionii sunt implantaţi fără durere în uter, cu ajutorul unui cateter fin, ce este introdus prin colul uterin, în uter.
RATA DE SUCCES
Ca orice altă femeie care încearcă să rămână gravidă, femeia care a primit embrionul trebuie să aştepte şi să urmărească dacă nu mai are ciclu şi dacă testele de sarcină sunt pozitive. Orice sarcină astfel rezultată este lăsată să se desfăşoare în mod normal.
Şansele de succes al implantului de embrion sunt de aproximativ 10 la sută pentru fiecare embrion transferat.
Consilierea Donatorilor
Spre deosebire de donatorii de spermatozoizi şi de ovule, cuplurile care au donat embrioni au trecut deja printr-un tratament de infertilitate. Ceea ce înseamnă că ele au trecut deja printr-un proces de consiliere atentă, în legătură cu tratamentul ce le-a fost aplicat şi cu posibilitatea că orice embrioni rămaşi ar putea fi donaţi altor cupluri, într-o etapă ulterioară.
Momentul când un cuplu decide să îşi doneze embrionii se poate întâmpla câţiva ani după tratamentul de infertilitate a avut loc. De aceea, în mod normal, ei sunt invitaţi iarăşi să discute cu un consilier decizia lor.
O decizie personală
Alegerea de a dona embrionii este, în totalitate, o decizie personală a cuplurilor care au embrioni păstraţi în stare de congelare. O parte din aceştia sunt donaţi pentru studiile de cercetare, iar alţii sunt distruşi pur şi simplu, dacă nu sunt doriţi.
Unele ţări au reglementări stricte privind donarea de embrioni şi folosirea acestora în scopuri de cercetare medicală; în alte ţări, ambele variante sunt interzise.
Cercetarea medicală
Acolo unde cercetarea medicală pe embrioni este posibilă, ea este strict reglementată şi cercetătorii sunt controlaţi îndeaproape, cu privire la modul în care folosesc embrionii.
Restricţiile legale stipulează că embrionii nu pot fi păstraţi pe o perioadă mai mare de 10 ani.
Consideraţii legale
Consilierul va explica aspectele legale cu privire la donarea de embrioni şi va evalua sentimentele cuplului cu privire la faptul că proprii copii vor avea fraţi genetici ce vor fi crescuţi şi vor aparţine altor familii. Se vor purta discuţii şi în legătură cu modul în care ar putea percepe situaţia de a avea fraţi copiii cuplului donator, atunci când vor creşte mai mari, dacă părinţii lor vor decide să îi informeze în legătură cu donaţia de embrioni.
