>O structură simplă, dar eficientă
Articulaţia coxofemurală sau articulaţia şoldului face legătura dintre femur şi osul iliac şi este una dintre cele mai robuste articulaţii ale corpului uman, îmbinând stabilitatea cu mobilitatea, datorită combinaţiei dintre o capsulă articulară foarte rezistentă şi trei ligamente groase.
► CAPSULA ARTICULARĂ
► LIGAMENT ILIOFEMURAL
► LIGAMENT ISCHIOFEMURAL
► MARELE TROHANTER AL FEMURULUI
Descriere
► O articulaţie sinovială şi sferoidă
► Ea este considerată o articulaţie sinovială deoarece oasele se articulează într-un spaţiu numit cavitate articulară. Aceasta este acoperită cu un strat de cartilaj hialin, cartilajul articular, care acoperă oasele cu un strat neted, ceea ce reduce fricţiunea în timpul mişcărilor şi amortizează şocurile.
►în acelaşi timp este sferoidă, ceea ce înseamnă că suprafaţa sferică a unui os, în cazul de faţă femurul, se adaptează la cavitatea concavă şi profundă, în formă de ceaşcă, a unui alt os, în acest caz, osul şoldului (osul iliac). Acetabulul, cavitatea delimitată de osul ilion, de osul ischion şi de osul pubis, unde se articulează capul rotunjit al femurului, limitează, prin adâncimea sa, amplitudinea mişcărilor, dar conferă o forţă importantă articulaţiei. Pe latura sa anterioară, există o scobitură, incizura ace-tabulară, care formează un foramen (orificiu) care serveşte drept loc de trecere pentru nervi şi pentru vasele sanguine.
Elemente
Foarte densă şi foarte rezistentă, ea se întinde de la circumferinţa acetabulului până la colul femural. Fibrele sale, circulare şi longitudinale, formează, pe de o parte, un colier în jurul colului femural: zona orbiculară. Pe de alta parte, ele sunt consolidate prin intermediul a trei ligamente: femural, pubofemural şi ischiofemural.
►Ligamentul pubofemural, o altă parte îngroşată a capsulei de la partea pubiană a circumferinţei acetabulului până la colul femural.
► Ligamentul ischiofemural face legătura dintre peretele ischiatic al acetabulului şi colul femural.
► Ligamentul capului femural este o bandă triunghiulară plată, care se întinde de la cavitatea acetabulului până la faţeta capului femural, fovea capitis (foseta capului femural).
► Ligamentul transversal al acetabulului. Legat de ligamentul capului femural şi de capsula articulară, foarte rezistent, acest ligament susţine labrumul acetabular.
► Labrumul acetabular
Acesta este un inel de cartilaj fibros, fixat pe circumferinţa acetabulului.
Mişcări
Extrema stabilitate a articulaţiei coxofe-murale este datorată rezistenţei capsulei sale articulare, precum şi felului în care femurul se inserează în acetabul şi în muşchii care îl înconjoară. Mişcările în trei planuri, permise de forma sa sferoidă, sunt următoarele:
► Flexia
► Extensia
► Abducţia
► Rotirea
Toate aceste mişcări sunt limitate, în ceea ce priveşte amplitudinea, de adâncimea acetabulului.
Artroplastia
Aceasta este intervenţia care permite înlocuirea unei articulaţii grav deteriorate, ca urmare a unei boli, cum ar fi artrita, sau a unui traumatism, cu o articulaţie artificială. Chiar dacă aplicarea acestei tehnici este posibilă în cazul majorităţii articulaţiilor, cel mai frecvent înlocuite sunt articulaţiile coxofemurale, scapulo-femurale şi cele ale genunchiului.
► Mecanism. în timpul operaţiei, se înlătură extremităţile oaselor deteriorate şi se înlocuiesc cu componente din metal, ceramică sau material plastic. Scopul artroplastiei este acela de a calma durerea şi de a mări amplitudinea mişcărilor.
► Pentru articulaţia coxofemurală: în fiecare an, sunt practicate mii de artroplastii parţiale ale şoldului (când este afectat doar femurul), şi de artroplastii totale, (când sunt afectate atât acetabulul cât şi capul femural): se remodelează acetabulul, astfel încât noul cap artificial să se adapteze perfect la acesta. Este înlăturat capul femural şi se modelează centrul femurului, astfel încât să fie posibilă inserarea componentei femurale. Componenta acetabu-lară este din polietilenă, iar componenta femurală din oţel aliat cu crom şi cobalt, din aliaj de titan sau chiar din oţel inoxidabil. Aceste materiale sunt concepute astfel încât să reziste la un nivel ridicat de presiune şi să nu declanşeze reacţii ale sistemului imunitar. Acestea sunt fixate pe părţile sănătoase ale osului prin intermediul cimentului acrilic, care formează o legătură mecanică.
► Dezvoltare. Cercetătorii încearcă în permanenţă să amelioreze calitatea cimentului acrilic şi să descopere mijloace de stimulare a creşterii ţesutului osos în jurul implanturilor. Eventualele complicaţii care pot apărea sunt: infecţia, formarea de cheaguri de sânge, dezlipirea sau deplasarea componentelor protezei, precum şi leziunile nervoase.