Isteria

In limbajul curent, isteria desemnează o excitaţie puter­nică care atinge în special femeile. In limbaj medical, acest termen evocă fie un tip de personalitate, fie simptome, fie o nevroză.

Personalitatea isterică nu tre­buie confundată cu boala sau nevroza isterică. Această boală se manifestă prin prezenţa unor simptome particulare, care afectează corpul în felul unei boli neurologice.

Simptomele isteriei pot, de asemenea, să apară şi în alte tulburări psihice decât nevroza isterică, precum depresia. Este importantă dife­renţierea clară dintre aceste două tipuri de tulburări, căci tratamentul lor este diferit.

SIMPTOMELE ISTERICE

Izolate sau asociate, simptomele isterice pot afecta funcţiile fizice sau psihice.

Semnalele fizice. Boala se poate manifesta prin crize (criza de nervi clasică sau o criză mimând epilepsia), printr-un somn pro­fund şi prelungit, asemănător comei, prin paralizii (incapaci­tatea de deplasare, de exemplu). Contracturi (aşa-zisa crampă a scriitorului), anestezii sau o hiper­sensibilitate a pielii, tulburări de vedere, mergând uneori până la orbire, pot, de asemenea, apărea. Durerile, frecvente şi extrem de jenante, rezistă la tratamentele obişnuite.

Semnalele psihologice. Simptomele isterice pot altera buna funcţionare psihică: tulburări ale memoriei (amnezie, iluzia de a fi trăit situaţii imaginare), îngus­tarea câmpului conştiinţei ( lumea exterioară nu este percepută în totalitate), dedublare de persona­litate. In fine, simptomele pot lua forma unei tulburări de natură psihiatrică (stare depresivă sau delir, cu halucinaţii).

Diagnosticul. Aceste manifestări au trăsături comune, care permit medicului diagnosticarea simptomelor isterice. Atunci când pacien­tul este supus la examene pentru identificarea originii tulburărilor, nicio boală nu poate explica apariţia lor: dacă este vorba de paralizii, ele nu corespund unei afectări a sistemului nervos; dacă este vorba de dureri, medicul nu găseşte leziuni care ar fi ia ori­ginea acestora şi ele nu au carac­teristicile unor dureri funcţionale (precum migrenele).

A afirma că un simptom nu cores­punde niciunei boli organice nu este întotdeauna simplu. Această afirmaţie trebuie să fie prudentă şi verificată din nou la cea mai mică îndoială. Simptomatologia iste­rică apare în cadrul unei tulburări mintale care trebuie identificată pentru a fi tratată. Destinate să atragă atenţia, aceste simptome se pot schimba de la o zi la alta. Ele constituie un adevărat „limbaj al corpului”, pe care bolnavul pare la adresa medicului.

Written by 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *