Monturile reprezinta o mare provocare a zilelor noastre atat pentru doamne cat si pentru medicul ortoped cu toate ca, in ortopedie, este un subiect dezbatut de foarte mult timp. Monturile (hallux-valgus) reprezinta o diformitate a piciorului in care degetul mare este deviat spre exterior, iar metatarsianul I spre interior.
Este intalnit dupa a 4-a decada de viata, frecvent bilateral, si este o manifestare a antepiciorului plat coroborata cu factori intrinseci (supraponderabilitatea, afectiuni degenerative ale oaselor si partilor moi ale piciorului, metatarsian 1 sau haluce – deget mare anormal de lungi) dar si cauze extrinseci cum ar fi incaltamintea ascutita la varf si cu toc inalt.
Boala creeaza atat dureri cat si disconfort estetic dar, cu toate acestea, pacientele se prezinta, de regula, tarziu la doctor cand tratamentul este chirurgical, destul de complex. In timp, deformarea nu se limiteaza doar la degetul mare: sunt afectate si metatarsianul I care se deplaseaza spre medial, degetele II, III si IV care se flecteaza excesiv si ireductibil (degete in „ciocan”), apar bataturi in talpa, dureri foarte mari, inflamatii locale.
Afectiunea are 3 grade de evolutie calculate dupa unghiul format deaxul primul metatarsian cu axul halucelui – degetul mare. In mod normal, unghiul dintre haluce si primul metatarsian este deschis spre exteriorul piciorului si poate avea pana la 5 grade. Gradul 1 are o deviatie de pana la 20 de grade, gradul al doilea de la 20-40 de grade si cel mai grav, gradul al treilea, peste 40 de grade.
In stadiile de inceput ale bolii, diformitatea este reductibila si poate fi corectata macar pentru un timp de purtarea de pelote (pernite din silicon sau mai rar din pasla) intre degetele 1 si 2 sau/si intre mont si pantof.
In stadiile avansate, diformitatea este permanenta si ireductibila fiind deranjanta estetic si dureroasa in timpul mersului si dupa ortostatismul prelungit. Exista o serie de factori care transforma cazul intr-unul mai dificil cum ar fi afectiuni asociate gen poliartrita reumatoida sau diabetul zaharat.
Medicul ortoped incurajeaza pacientele sa se prezinte la consultatie in stadiile incipiente ale bolii, cand deformatiile sunt usor de corectat prin tehnici chirurgicale mini-invazive, au perioade de recuperare foarte rapide (2 saptamani), iar complicatiile sunt minime.
Tratamentul chirurgical se adreseaza stadiilor avansate, in prezent cu rezultate bune.
Exista un numar foarte mare de operatii care se adreseaza atat oaselor cat si partilor moi.
Pentru partile moi se pot efectua rezectii cu retensionarea capsulei si repozitionarea aparatului sesamoid.
Se poate rezeca exostoza (excrescenta osoasa) – operatia Schede, se poate face o osteotomie (o rezectie a unui mic ic osos / pene din os ) atat la nivelul primului metatarsian cat si la nivelul falangei proximale a degetului mare – operatiile cele mai folosite fiind osteotomia Chevron pentru MT1 si osteotomia Scarf pentru MT 1, osteotomia Akin a falangei proximale a degetului mare, osteotomia Brandes-Keller a bazei falangei proximale sau poate fi desfiintata articulatia dintre MT1 si degetul mare sau dintre MT1 si cuneiformul medial.
Tratamentul chirurgical este singurul eficace-curativ si se realizeaza atunci cand apar dureri, mersul devine dificil, incaltamintea greu de gestionat, iar prejudiciul estetic devine intolerabil.
Monturile – POSTOPERATOR
- pacienta va purta o incaltaminte speciala, de uz terapeutic, timp de circa 4-6 saptamani, in functie de procedeul chirurgical practicat si de datele personale ale pacientului;
- pansamentul trebuie inlocuit la 2,5,9,14 zile post-operator; uneori este necesara mentinerea unor pansamente speciale chiar 5-6 saptamani (cazul tehnicilor percutanate).
- sutura se efectueaza cu fire resorbabile, ce nu necesita inlaturarea acestora.
- durerea este minima, adesea inexistenta si este gestionata de catre pacienta prin utilizarea unor antialgice zise „usoare”, de tip paracetamol.
- unele paciente sunt chiar alarmate de absenta totala a durerii post-operatorii, dar aceasta absenta reprezinta chiar normalitatea conceptului „fara durere, fara imobilizare, fara recidive”.
- absenta durerii nu trebuie sa permita solicitarea excesiva a piciorului, prin ortostatism si mers excesiv (solicitarea excesiva poate determina complicatii redutabile).
- sunt esentiale radiografiile periodice de control.
- controalele post-operatorii sunt obligatorii si nu pot fi „negociate” de catre pacient. Este vorba despre interventii delicate, ce presupun o urmarire post-operatorie stricta, posibila doar prin prezenta pacientului la controalele obligatorii. Nu exista reguli generale, fiecare pacient are o evolutie proprie, prin urmare nu poate gestiona singur perioada post-operatorie.
Fiecare caz necesita un tratament personalizat in functie de punctul de plecare al deformarii articulatiei.
Monturile sunt afectiuni situate la limita dintre ortopedie si chirurgie estetica, dar cu toate acestea indicatia obiectiva de tratament chirugical ramane durerea.